CONFORMÁ vb. refl. 1. a se pune de acord (cu), a se adapta (la). 2. a se supune unui ordin, unei legi etc. (< fr. conformer, lat. conformare) Vezi definitia »

FĂRÂMÁ, fărấm, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge. ◊ Expr. (Tranz.) A-și fărâma capul = a se chinui să rezolve o problemă dificilă, a-și bate capul. ♦ A (se) distruge, a (se) nimici. [Var.: fărmá vb. I] – Din fărâmă. Vezi definitia »

CON ÁNIMA loc. adv. (muz.) cu însuflețire; animat. (<it. con anima) Vezi definitia »

a-și face suma expr. v. a-și face plinul. Vezi definitia »

AMALGAMÁ, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) A alia mercurul cu un metal; a prepara un amalgam (1). 2. Fig. A amesteca la un loc elemente disparate, eterogene. ♦ (Lingv.) A amesteca sensuri diferite. – Din fr. amalgamer. Vezi definitia »