MEDICÁȚIE s.f. Tratament (cu medicamente) al unui bolnav. [Gen. -iei, var. medicațiune s.f. / cf. fr. médication, lat. medicatio]. Vezi definitia »

INDÚCȚIE s. f. 1. raționament prin care se realizează trecerea de la particular la general. ◊ metodă de demonstrare a propozițiilor generale în matematică și în alte științe deductive. 2. concluzie prin inducție (1). 3. influență exercitată de un țesut oarecare asupra țesuturilor vecine. ◊ mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție dintr-un centru nervos favorizează, sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos. 4. producere sau influențare a unui fenomen ori proces de către stimuli, factori, enzime etc. ◊ producere a unui curent electric într-un circuit prin varierea fluxului magnetic. (< fr. induction, lat. inductio) Vezi definitia »

PARAMNEZÍE s. f. tulburare de memorie constând din reproducerea unor situații false, imaginare. (< fr. paramnésie) Vezi definitia »

pălíe², pălíi, s.f. (reg.) 1. cobila plugului. 2. leasă adăugată saniei pentru a putea încărca cu lemne, cu fân, cu paie etc. Vezi definitia »

ONICOMALACÍE s.f. Consistență moale a unghiilor. [Gen. -iei. / cf. gr. onyx – unghie, malakia – înmuiere]. Vezi definitia »