RENÁȘTERE s.f. 1. Trezire la o viață nouă, refacere; reînflorire, reviriment, avânt. 2. Mișcare social-politică și culturală din sec. XIV-XVI în Europa occidentală, care s-a caracterizat prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și a artelor și prin reînvierea interesului pentru cultura antică. [< renaște, după fr. Renaissance, it. Rinascimento]. Vezi definitia »

ÎNVĂȚÁRE, învățări, s. f. Acțiunea de a (se) învăța și rezultatul ei; instruire, învățătură, studiu, învățat¹. – V. învăța. Vezi definitia »

ASEDIÉRE, asedieri, s. f. Acțiunea de a asedia. [Pr.: -di-e-] – V. asedia. Vezi definitia »

MASTICÁRE, masticări, s. f. Acțiunea de a mastica și rezultatul ei; masticație. – V. mastica. Vezi definitia »

IZGONÍRE s. f. Acțiunea de a izgoni și rezultatul ei; alungare. – V. izgoni. Vezi definitia »