corúpe (corúp, corúpt), vb. – 1. A perverti, a deprava. – 2. A face ca o idee, un sentiment etc. să-și piardă puritatea; a deforma, a strica. Lat. corrumpere (sec. XIX), adaptat la conjugarea lui a rupe. – Der. corupt, adj.; corupător, adj.; coruptor, adj., din fr. corrupteur; corupție, s. f., din fr.; coruptibil, adj.; coruptelă, s. f., din lat. corruptela (sec. XIX). Vezi definitia »

pátrușpe (= paisprezece) num. card. Vezi definitia »

IRÚPE, irúp, vb. III, Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta dintr-o dată și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. a se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb.III] – Din lat. irrumpere (după rupe). Vezi definitia »

PRÍNCIPE s. m. 1. titlu dat împăratului în Imperiul Roman. 2. (pl.) nume dat soldaților veterani care formau a doua linie în formația de luptă a unei legiuni romane. 3. titlu purtat de conducătorul unui principat ori de către fiul sau alt descendent al unui monarh; prinț. (< it. principe, lat. princeps) Vezi definitia »

CORÚMPE vb. III v. corupe. Vezi definitia »