ANACOLÚT, anacolute, s. n. (Greșeală de gramatică constând în) întreruperea construcției sintactice începute și continuarea frazei cu altă construcție. – Fr. anacoluthe (lat. lit. anacoluthon). Vezi definitia »

bíne-crescút (cuviincios) (copil ~) adj. m., pl. bíne-crescúți; f. bíne-crescútă, pl. bíne-crescúte Vezi definitia »

BÍSMUT (‹ fr. {i}) s. n. Element chimic (Bi; nr. at. 83, m. at. 209, p. t. 271ºC, p. f. 1.560 ºC), metal alb-lucios, cu nuanțe roșiatice, casant, întrebuințat la obținerea aliajelor de temperatură de topire joasă, iar sub formă de combinații în medicină, în cosmetică și în industria sticlei. A fost descoperit de chimistul francez E. Geoffroy în 1753. Vezi definitia »

REVĂZÚT, -Ă, revăzuți, -te, adj. (Despre opere, texte scrise) Examinat din nou; revizuit. – V. revedea. Vezi definitia »

PSIHOTERAPEÚT s.m. Medic specialist în psihoterapeutică. [< germ. Psychotherapeut]. Vezi definitia »