coptúră (coptúri), s. f. – 1. Prăjitură. – 2. Puroi. – Var. (Trans., rar) coptătură. Lat. coctūra (Pușcariu 397; Candrea-Dens., 372; REW 2020; DAR); cf. it. cottura, v. fr. cuiture, prov. coiture, sp. cochura. Cf. și coace. Fonetismul nu este normal, căci rezultatul ar trebui să fie *cutură; Pușcariu, Lr., 18, admite influența unei analogii cu copt. Este cuvînt general cunoscut, dar rar în nord-est (ALR, I, 130). Vezi definitia »

îngălbejeálă s.f. (reg.) culoare galbenă a feții; paloare, paliditate. Vezi definitia »

FERESTÚICĂ s. f. v. ferestruică. Vezi definitia »

AEROTERMODINÁMICĂ s. f. știință care studiază fenomenele calorice provocate de scurgerile aerodinamice la viteze supersonice. (< fr. aérothermodynamique) Vezi definitia »

PLÓȘTINĂ, ploștine, s. f. (Reg.) Teren umed și mocirlos; mlaștină. – Din scr. ploština. Vezi definitia »