CĂTUȘĂ brățară, fiară, legătură, mănușă, sigiliu, verighetă. Vezi definitia »

ANACRÚZĂ s. f. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. – Fr. anacrouse (< gr.). Vezi definitia »

TARÁBĂ, tarabe, s. f. 1. Un fel de masă pe care negustorii (ambulanți) își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. ◊ Loc. adj. (Depr.) De tarabă = de calitate proastă, p. ext. mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. – Din tc. tarab. Vezi definitia »

stámnă, stámne, s.f. (înv. și reg.) 1. urcior. 2. cană. Vezi definitia »

DĂRĂCITÚRĂ s. f. Material textil dărăcit. – Dărăci + suf. -tură. Vezi definitia »