cor (córuri), s. n. – Grup de cîntăreți care execută împreună o compoziție muzicală. – Var. (înv.) hor(iu). Gr. χορός, direct (sec. XVII) sau prin intermediul lat. chorus, it. coro (sec. XIX). Este dublet al cuvîntului următor. – Der. coral, adj. (din germ. choral); corist, s. m., din fr. choriste, germ. Chorist. Vezi definitia »

cosor, cosori s. m. penis. Vezi definitia »

JUDECĂTÓR, -OÁRE, judecători, -oare, s. m. și f. 1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ (I, 2), jude (4). 2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. ♦ (Sport) Arbitru. – Judeca + suf. -ător. Vezi definitia »

DEFOLIATÓR, -OÁRE adj. (despre animale, omizi) care se hrănește cu frunzele arborilor. (< lat. defoliator) Vezi definitia »

ABDUCTÓR, abductori, adj. m. (În expr.) Mușchi abductor = mușchi care îndepărtează un membru de planul de simetrie al corpului sau două organe unul de celălalt. – După fr. abducteur. Vezi definitia »