NEGHINTUÍT adj. v. ARUNCĂTOR (2). Armă de foc cu țeava neghintuită, cu pereți subțiri, ușor transportabilă, cu care se aruncă mine; brand. [DEX '98] Vezi definitia »

BOCĂNÍT s. n. Acțiunea de a bocăni și rezultatul ei; zgomot produs prin izbirea cu un obiect tare în ceva; bocăneală, bocănitură. – V. bocăni. Vezi definitia »

primitít s.n. (reg.) înlăturare, curățire, măturare a plevei și paielor unor cereale (la vânturatul acestora cu lopata); primiteală. Vezi definitia »

hardughít, hardughítă, adj. (reg., înv. fig.; despre oameni) prăpădit, vlăguit, epuizat, extenuat, sfârșit. Vezi definitia »

STATOLÍT s.n. 1. Nume dat unor concrețiuni calcaroase ale statocistelor. 2. Concrețiune solidă intracelulară, la plante, care-și schimbă poziția liber după influența gravitației. [< fr. statolithe, cf. gr. statos – care stă, lithos – piatră]. Vezi definitia »