PARTICULÁR, -Ă adj. 1. Care aparține numai anumitor persoane sau anumitor lucruri. ♦ În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. ♦ Care constituie proprietatea individuală a cuiva. ♦ Care este de formație sau de esență individuală. 2. Care are caracter individual; care este caracteristic, specific. ♦ (Log.; despre judecăți) În care predicatul se referă numai la o parte din sfera subiectului. 3. Cu caracter neoficial; privat; (despre lecții) predat elevilor în afara orelor oficiale de școală. // s.n. Categorie filozofică, reprezentând o verigă de legătură între singular și general. [Cf. fr. particulier, lat. particularis]. Vezi definitia »

FITOZOÁR s.n. (Biol.) Zoofit. [Pron. -zo-ar. / < fr. phytozoaire]. Vezi definitia »

vagonetár s. m., pl. vagonetári Vezi definitia »

ORIGINÁR, -Ă, originari, -e, adj. 1. Care este de loc din..., care își are obârșia în... 2. În forma de la început, de origine; inițial. – Din fr. originaire, lat. originarius, -a, -um. Vezi definitia »

TARÁR s. n. mașină în industria morăritului pentru curățirea cerealelor de impurități. (< fr. tarare) Vezi definitia »