MOCÁNCĂ, mocance, s. f. 1. Femeie (româncă) dintr-o regiune de munte (în special din Transilvania); soție sau fiică de mocan; mocăniță. 2. (La sg.; art.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans; mocănească. – Mocan + suf. -că. Vezi definitia »

CĂRȚIȘOÁRĂ, cărțișoare, s. f. (Rar) Cărticea (1). – Carte + suf. -ișoară. Vezi definitia »

CAZEMÁTĂ s. f. 1. fortificație izolată servind ca amplasament de tragere, împotriva proiectilelor, bombelor etc.; buncăr. 2. compartiment blindat sub puntea navelor de linie, tunuri de calibru mijlociu. (< fr. casemate) Vezi definitia »

IZOTERMOBÁTĂ s. f. linie care unește punctele cu aceeași temperatură a apei de mare în adâncime. (< izoterm + -bată) Vezi definitia »

APONEVRÓZĂ, aponevroze, s. f. (Anat.) Prelungire fibroasă lată care continuă sub mușchi. – Din fr. aponévrose. Vezi definitia »