răstigní (răstignésc, răstignít), vb. – A crucifica. Sl. rastęgnąti „a sili” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 368). – Der. răstignitor, s. m. (crucificator), înv.; răstignitură, s. f. (crucificare), înv. Vezi definitia »

strohăní, strohănésc, vb. IV (reg.) 1. (despre știuleții de porumb) a bate în piuă sau în lesă, ca să se desfacă boabele. 2. (despre sare) a bate în piuă, ca să se sfărâme, să se piseze. Vezi definitia »

împroțăní, împroțănésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se înțepeni. 2. a se îndârji. Vezi definitia »

RĂNÍ, rănesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) face o rană, a (se) vătăma. ♦ Tranz. Fig. A produce cuiva o durere morală, a-l îndurera sufletește; a jigni, a ofensa. – Din sl. raniti. Vezi definitia »

BLĂJANI, com. în jud. Buzău; 1.552 loc. (1991). Vezi definitia »