ȘELÚȚĂ, șeluțe, s. f. Diminutiv al lui șa. – Șa + suf. -uță. Vezi definitia »

CARIOCHINÉZĂ s.f. (Biol.) Mod de înmulțire a celulelor vii caracterizat prin transformări în structura nucleului, care se divide indirect; mitoză. [Pron. -ri-o-, var. cariocineză s.f. / < fr. caryocinèse, cf. gr. karyon – nucleu, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »

CLIPOCEÁLĂ², clipoceli, s. f. (Reg.) Faptul de a clipoci²; moțăială, piroteală, ațipire, dormitare; somnolența, clipocire². – Clipoci² + suf. -eală. Vezi definitia »

DĂRÂMĂTÚRĂ, dărâmături, s. f. 1. Zid, clădire dărâmată; ruină. ♦ Material căzut, surpat dintr-o clădire în ruină. 2. (La pl.) Crengi de copaci rupte și doborâte la pământ; vreascuri. 3. (Fam.) Epitet deprecativ dat unui animal sau unui om slăbănog. [Var.: dărmătúră s. f.] – Dărâma + suf. -ătură. Vezi definitia »

ISOGEOTÉRMĂ s.f. v. izogeotermă. Vezi definitia »