ANGLO-SAXÓN, -Ă I. s. m. f. pl. populații germanice care s-au deplasat de pe continent în Insulele Britanice în sec. V-VI. II. adj. care aparține anglo-saxonilor. ♦ limbă ~ă = limbă germanică vorbită de anglo-saxoni; engleza veche. (< fr. anglo-saxon) Vezi definitia »

CASETÓN s.n. 1. Mobilă italiană (florentină) din epoca Renașterii având mai multe sertare ornate cu sculptură măruntă. 2. Casetă mare (3). [< it. cassetone]. Vezi definitia »

SETÓN s. n. rană superficială provocată de o armă albă sau de un glonte, care afectează numai pielea. (< fr. séton) Vezi definitia »

VEZIGÓN s. n. tumoare la articulația genunchiului sau a jaretului, datorită hidropiziei sinovialelor. (< fr. vessigon) Vezi definitia »

bastón (bastoáne), s. n. – Bucată de lemn. – Var. baton, s. n. (baghetă, bucată). Mr. băscune, megl. băstun. It. bastone (sec. XVIII); în dialecte, prin intermediul ngr. μπαστούνι (cf. Ruffini 334) sau tc. bastun. Baton se folosește aproape exclusiv pentru bucățile de ciocolată, fr. bâton de chocolat. Vezi definitia »