NORVEGIÁN, -Ă, norvegieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Norvegiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Norvegiei sau populației ei, privitor la Norvegia sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de norvegieni (1). [Pr.: -gi-an] – Din fr. norvégien. Vezi definitia »

limán (limánuri), s. n. – 1. Port, radă, loc de ancorat. – 2. Refugiu, adăpost. – Mr. limane. Tc. liman (Roesler 571; Șeineanu, II, 237; Meyer 244; Lokotsch 1321; Berneker 721; Vasmer, II, 42), din gr. λιμήν, cf. ngr. λιμάνι, bg., rut., rus. liman. Der. directă din gr. (Murnu 31; Roesler) nu este posibilă. – Der. înlimăni, vb. (a pune în siguranță, a ancora). Din rom. provine mag. limány (Scriban; Edelspacher 18). Vezi definitia »

VENEȚIÁN, -Ă adj., s. m. f. 1. (locuitor) din Veneția. ◊ (s. n.) dialect vorbit la Veneția. 2. (broderie) care imită dantela. (< it. veneziano) Vezi definitia »

SABBATIÁN, -Ă s. m. f. membru al unei secte fondate în sec. IV care sărbătorea Paștele în aceeași zi cu evreii. (< fr. sabbathien) Vezi definitia »

COTILOSAURIÁN, cotilosaurieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile fosile înrudite cu stegocefalii; (și la sg.) animal din acest ordin. [Pr.: -sa-u-ri-an] – Din germ. Kotilosaurier. Vezi definitia »