scóică (-ci), s. f. – 1. Specie de moluște, cochilie. – 2. Os mort, tumoare pe tendon. – 3. Ureche, pavilion al urechii. – 4. Țintă cu cap de metal strălucitor, drept ornament. Sl. skolĭka (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 332; Conev 53), cf. bg., pol. skojka, sb., cr., slov. skoljka. Vezi definitia »

AZÍDĂ s.f. Combinație chimică organică instabilă care se descompune prin încălzire uneori cu explozie. [< fr. azide]. Vezi definitia »

SOCOÁTĂ, socoate, s. f. (Reg.) 1. Socoteală, calcul. ♦ Nota de plată într-un local de consumație. 2. Părere, idee. ◊ Expr. A-și da cu socoata = a-și spune părerea, a crede că... 3. Grijă, considerație. – Postverbal al lui socoti. Vezi definitia »

TÓPICĂ, topici, s.f. – V. topic (I) [în DEX'98] Vezi definitia »

VERÚCULĂ s. f. verucozitate mică. (< fr. verrucule, lat. verrucula) Vezi definitia »