proțăpáș, proțăpáșe, s.n. (reg.) prăjină groasă de lemn fixată la dricul carului, al saniei, de care se prinde jugul; tânjală, turșug, oiște. Vezi definitia »

pașúș, pașúșuri, s.n. (înv. și reg.) 1. pașaport. 2. ordin scris. 3. bilet, dovadă, permis. 4. bilet de vânzare a vitelor. 5. primar. Vezi definitia »

centraș, centrași s. m. șef al unei centru de umplere și comercializare a buteliilor de gaz. Vezi definitia »

FLIȘ, flișuri, s. n. (Geol.) Ansamblu de terenuri constituite din conglomerate, gresii, argilă și marnă, sedimentate într-o mare în timpul când fundul acesteia se găsea într-o continuă ridicare spre a deveni un lanț muntos. – Din fr. flysch. Vezi definitia »

HORȚÍȘ, -Ă, horțiși, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Pieziș. – Horți (reg. „a muta ceva din” et. nec.) + suf. -iș. Vezi definitia »