STAGIATÚRĂ s. f. stagiu. (< stagiu + -/t/ură) Vezi definitia »

CATALIZĂ (‹ fr.; {s} gr. katalysis „descompunere”) s. f. Proces fizico-chimic prin care se modifică viteza unei reacții chimice în prezența unui catalizator. Termenul a fost introdus (1836) de J.J. Berzelius.** C. negativă = c. în care viteza de reacție este micșorată de catalizator. C. pozitivă = c. în care viteza de reacție este accelerată de catalizator. C. omogenă = c. în care reactanții și catalizatorul constituie un sistem omogen, format dintr-o singură fază. C. eterogenă = c. în care reactanții și catalizatorul se află în faze diferite. Vezi definitia »

CRAPODÍNĂ s.f. Accesoriu care se pune la gura unei țevi pentru a nu se astupa. ♦ Lagăr al unui arbore vertical, servind drept ghid pentru mișcarea de rotație și ca sprijin pentru eforturile verticale. [< fr. crapaudine]. Vezi definitia »

VÓGĂ s. f. interes deosebit și momentan stârnit de un personaj, de un lucru, obiect etc.; modă. ◊ faimă trecătoare. (< fr. vogue) Vezi definitia »

NUCLEÁZĂ s.f. (Biol.) Enzimă care descompune acizii nucleici. [Pron. -cle-a-. / < fr. nucléase]. Vezi definitia »