precupéț (precupéți), s. m. – 1. Vînzător ambulant de verdețuri și produse de casă. – 2. Negustor, comerciant. – Var. înv. precupici. Sl. prĕkupici sau bg. prĕkupec (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Conev 77), cf. cupeț. – Der. precupeață, s. f. (vînzătoare); precupi, vb. (înv., a negustori, a face comerț), din sl. prikupiti, sb. prekupiti; precupeți, vb. (a face negoț; a specula; a vinde scump; a economisi; a se tocmi); precupețeală, s. f. (tocmeală; speculă). Vezi definitia »

sufletúț, sufletúțe, s.n. (reg.) suflețel. Vezi definitia »

MARȚ², (2) marțuri, s. n. (Pop.) 1. Martie. 2. Mărțișor. – Lat. martius [mensis]. Vezi definitia »

BOLȚ, bolțuri, s. n. Piesă de legătură între un piston și o bielă. – Din germ. Bolzen. Vezi definitia »

CÂRNÚȚ, -Ă, cârnuți, -e, adj. (Rar) Diminutiv al lui cârn. – Cârn + suf. -uț. Vezi definitia »