holércă (holérci), s. f. – Țuică, rachiu. – Var. halercă, horilcă, holircă. Rus. chorilka, pol. horylka (Tiktin; DAR). Vezi definitia »

SPLENOGRÁMĂ s. f. formula elementelor celulare splenice. (< fr. splénogramme) Vezi definitia »

CABÍNĂ s. f. încăpere mică amenajată într-o clădire, pe un vehicul, la bordul unei (aero)nave etc. ♦ ~ telefonică = cabină amenajată și echipată cu un post telefonic; ~ spațială = compartiment etanșeizat al unei nave spațiale în care stau astronauții în timpul zborului. (< fr. cabine) Vezi definitia »

CÉRGĂ, cergi, s. f. 1. Pătură (de lână) care servește la învelit sau care se așterne pe pat; țol, velință, scoarță. 2. Adăpost din ramuri și cetină în care lucrează șindrilarul. – Din bg., scr. cerga. Cf. magh. cserge. Vezi definitia »

CORTICOPLEURÍTĂ, corticopleurite, s. f. Congestie pulmonară localizată în zona corticală a plămânilor și care afectează și pleura din zona respectivă. [Pr.: -ple-u-] – Din fr. corticopleurite. Vezi definitia »