IZOLÍNIE s. f. linie ce unește punctele în care o mărime are aceeași valoare. (< germ. Isolinie) Vezi definitia »

INSTRUMENTÁȚIE s.f. 1. Etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine fiecărui instrument în parte. ♦ Ramură a muzicii care se ocupă de descrierea particularităților fiecărui instrument. 2. Extragere a unei unelte sau a unei piese rămase din întâmplare într-un puț de petrol. [Gen. -iei. / cf. fr. instrumentation]. Vezi definitia »

VITUPERÁȚIE, vituperații, s. f. (Livr.) Blamare, defăimare, denigrare. – Din fr. vitupération. Vezi definitia »

ATONÍE s. f. Reducere a elasticității unui țesut, în special a mușchilor. ♦ Stare fizică ce se manifestă prin lipsă de putere. – Din fr. atonie. Vezi definitia »

PARAMNEZÍE s.f. Boală manifestată prin slăbirea memoriei, caracterizându-se prin aceea că bolnavul uită sau confundă cuvintele. [Gen. -iei. / < fr. paramnésie, cf. gr. para – alături, mnesis – memorie]. Vezi definitia »