CORDÁR, cordare, s. n. 1. Plăcuță de lemn (de abanos) de care sunt legate coardele la instrumentele cu arcuș. 2. Pană de lemn cu care se răsucește coarda ferăstrăului cu ramă pentru a întinde pânza de tăiat; încordător, sucitor. – Coardă + suf. -ar. Vezi definitia »

GEMIPÁR, -Ă adj. care poartă muguri. (< fr. gemmipare) Vezi definitia »

UNICAPSULÁR, -Ă adj. (despre fructe) cu o singură capsulă. (< fr. unicapsulaire) Vezi definitia »

BESTIÁR s.m. Gladiator care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane. // s.n. Luptă între oameni și animale, care avea loc în circuri. [Pron. -ti-ar, pl. -ri, (s.n.) -re. / < lat. bestiarius, cf. fr. bestiaire]. Vezi definitia »

țânțar, țânțari s. m. 1. (intl.) informator, denunțător. 2. aromân. Vezi definitia »