MEMÓRIE, memorii, s. f. 1. Proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor etc. din trecut. ♦ Minte (considerată ca sediu al procesului de memorare). ◊ Loc. adv. Din memorie = din aducere-aminte, pe de rost. 2. Păstrare în amintire, reprezentare mintală, aducere-aminte, amintire. ♦ Amintire pe care posteritatea o păstrează oamenilor iluștri sau evenimentelor de seamă. ◊ Expr. În memoria cuiva (sau a ceva) = în amintirea..., spre aducere-aminte; ca omagiu. 3. Parte a calculatorului electronic în care se înregistrează instrucțiunile, cuvintele, valorile numerice etc. după o codificare prealabilă; memorator (2). – Din lat., it. memoria, fr. mémoire. Vezi definitia »

REBONIFICÁȚIE s. f. rebonificare. (< fr. rebonification) Vezi definitia »

PALATORAFÍE s. f. sutură a vălului palatului. (< fr. palatorrafie) Vezi definitia »

ENTERECTAZÍE, enterectazii, s. f. Dilatare a intestinului. – Din fr. entérectasie. Vezi definitia »

frățénie s.f. (înv.) frăție. Vezi definitia »