PROCURATÓR s.m. 1. Magistrat roman, administrator al unei provincii imperiale, însărcinat cu strângerea dărilor și cu repartizarea cheltuielilor. ♦ Înalt demnitar în vechile republici Genova și Veneția. 2. Mandatar; procurant. [< lat. procurator, cf. fr. procurateur. Vezi definitia »

RADIOCOMENTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Comentator al unui post de radioemisiune. [< radio- + comentator]. Vezi definitia »

RESPINGĂTÓR, -OÁRE adj. care respinge; care inspiră dezgust, aversiune. (< respinge + -/ă/tor) Vezi definitia »

PIRENOFÓR s. m. parte a citoplasmei care conține nucleul. (< fr. pyrenophore) Vezi definitia »

TÂNGUITÓR, -OÁRE, tânguitori, -oare, adj. (Despre sunete, glasuri etc.) Care se tânguiește; plin de durere; plângător, jalnic, tânguios. ♦ Trist. [Pr.: -gu-i-] – Tângui + suf. -tor. Vezi definitia »