magopéț, magopéți, s.m. (înv.) 1. om necioplit, mojic; om șiret. 2. brutar. Vezi definitia »

PĂDURÉȚ, -EÁȚĂ, pădureți, -e, adj. 1. (Despre plante, pomi fructiferi) Care crește în pădure sau într-un loc necultivat; sălbatic. ♦ (Despre fructe) Produs de un arbore pădureț (1); nealtoit; p. ext. cu gust acru, astringent. ◊ Expr. A se sătura (de cineva sau de ceva) ca de mere pădurețe = a fi foarte plictisit (de cineva sau de ceva), a nu mai putea suferi. 2. (Rar; despre animale) Care trăiește în pădure; sălbatic. ♦ Fig. (Despre oameni) Ursuz, retras, sălbatic. – Pădure + suf. -eț. Vezi definitia »

GEMULÉȚ, gemulețe, s. n. Diminutiv al lui geam. – Geam + suf. -uleț. Vezi definitia »

șpirhólț s.n. (reg.) lemn subțire. Vezi definitia »

ERZÁȚ s.n. Surogat. [Pl. -țuri. / < germ. Ersatz – înlocuitor]. Vezi definitia »