orác interj. – Imită vocea broaștei. Creație expresivă, cf. oac. – Der. orăcăi, vb. (a face ca broasca; despre copii, a plînge; a scînci); orăcăit, s. n. (a scoate sunetul broaștei); orăcăială, s. f. (orăcăit). Vezi definitia »

prăvălác, prăvăláce, s.n. (înv. și reg.) 1. povârniș, pantă, coastă. 2. (în loc. adv.) de-a prăvălacul = de-a dura, de-a berbeleacul, de-a rostogolul, peste cap. 3. tăvălug; cilindru; rolă. Vezi definitia »

HARÁC, haraci, s. m. V. arac. Vezi definitia »

iunác, iunáci, s.m. (reg.) viteaz. Vezi definitia »

MONOMANIÁC, -Ă, monomaniaci, -ce, adj. (Med.; rar) Monoman. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. monomaniaque. Vezi definitia »