OBSERVATÓR¹ s. n. 1. clădire special amenajată pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etc. 2. (mil.) loc destinat instalării efectivului însărcinat cu observarea mișcărilor și a poziției inamicului. (< lat. observatorium, fr. observatoire, germ. Observatorium) Vezi definitia »

SECTÓR, sectoare, s. n. 1. (Mat.) Porțiune dintr-un plan limitată de două drepte concurente și de arcul unei curbe cuprins între cele două drepte; mulțimea punctelor din interiorul unei sfere, situată în interiorul conului având ca bază un cerc mic al sferei, iar ca vârf centrul sferei. ♦ (Tehn.) Organ de mașină în formă de cerc, de roată (dințată). 2. Fiecare dintre zonele corespunzătoare unei delimitări de orice natură a unei suprafețe; porțiune limitată dintr-o suprafață. ♦ Zonă de acțiune a unei unități militare. ♦ Subîmpărțire administrativă în cadrul unui oraș mai mare. 3. Domeniu sau ramură de activitate. – Din fr. secteur, lat. sector, -oris. Vezi definitia »

EXPANDÓR, expandoare, s. n. (Tehn.) Dispozitiv având o parte activă sub forma unui dorn, cu ajutorul căruia se efectuează operația de expandare. – Din fr. expandeur. Vezi definitia »

-VÓR Element secund de compunere savantă cu semnificația „mâncător”, „care se hrănește cu...” [< fr. -vore, it. -voro < lat. vorare – a mânca]. Vezi definitia »

DENISIPATÓR, denisipatoare, s. n. Bazin pentru curățarea apei, în care se rețin aluviuni de dimensiuni mijlocii. – Cf. nisip. Vezi definitia »