Definita cuvantului zicătoare
ZICĂTOÁRE, zicători, s. f. 1. Frază scurtă, uneori rimată, asemănătoare maximei, prin care poporul exprimă în mod metaforic o constatare de ordin general, filozofic, un principiu etic, o normă de conduită etc.; zicătură, zicală, proverb. 2. (Reg.) Bucată muzicală; p. ext. instrument muzical. – Zice + suf. -ătoare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu zicătoare
ÎNDATORÍRE, îndatoriri, s. f. 1. (Înv.) Obligație bănească. 2. Obligație morală; sarcină obligatorie, datorie. ♦ (Rar) Faptă sau gest cu care îndatorăm pe cineva; atenție, politețe. – V. îndatori. Vezi definitia »
STRANGULÁRE s.f. Acțiunea de a strangula și rezultatul ei; gâtuire; strangulație. ♦ Zonă de reducere a secțiunii unui lichid aflat într-o conductă. [< strangula]. Vezi definitia »
care descrie ceva sau pe cineva printr-o negatie, prin ceea ce nu e mai degraba, decat prin ceea ce e. Vezi definitia »
BRODÁRE, brodări, s. f. Acțiunea de a broda. – V. broda. Vezi definitia »
COMUTÁRE, comutări, s. f. 1. Acțiunea de a comuta și rezultatul ei. ◊ (Jur.) Comutarea pedepsei = înlocuirea unei pedepse mai grele cu una mai ușoară. 2. Particularitate a atenției unei persoane de a trece cu ușurință de la o activitate la alta. – V. comuta. Vezi definitia »