ÎNEC, înecuri, s. n. 1. Moarte prin sufocare în apă (sau în alt lichid); înecăciune (2). 2. Revărsare mare de ape; inundare, inundație; puhoi. – Din îneca (derivat regresiv). Vezi definitia »

DESCẤNTEC, descântece, s. n. Faptul de a descânta. ♦ Formulă magică (în versuri) însoțită de gesturi, cu care se descântă; vrajă, descântătură. – Des¹- + cântec. Vezi definitia »

GIGANTOPITÉC s. m. maimuță uriașă fosilă din China și Indonezia, contemporană cu australopitecul. (< engl. gigantopithecus) Vezi definitia »

DRIOPITÉC, driopiteci, s. m. Maimuță fosilă antropomorfă, considerată deopotrivă strămoș al maimuțelor antropoide și hominizilor. [Pr.: dri-o-] – Din numele științific lat. Dryopithecus. Vezi definitia »

iedéc, iedécuri, s.n. (reg., înv.) 1. cal de paradă condus cu mâna; falaitar. 2. toate cele trebuincioase unei gospodării. 3. obiect de valoare din vechime. 4. odgon lung cu care se trăgea vasul în susul apei. Vezi definitia »