hrúbă (hrúbe), s. f. – 1. Încăpere subterană, subsol. – 2. Colibă, bordei îngropat. – 3. Parte exterioară a hornului. Mag. huruba „colibă îngropată” (Cihac, II, 507; DAR). Ultimul sens pare să fie în legătură cu rut. hruba „sobă” (Candrea; Scriban). Der. pe baza bg. koruba „scorbură într-un trunchi de copac”, cf. alb. korubë „stup” (Conev 80) nu este probabilă. Nu este clară nici legătura cu germ. Grube (Tiktin). Cf. țig. hrobos „șanț”, poate din rom. Vezi definitia »

ANTICRÍTICĂ, anticritici, s. f. (Rar) Critică a unei critici. – Din germ. Antikritik. Vezi definitia »

PEDICHIÚRĂ, pedichiuri, s. f. Operație care constă în tăierea unghiilor și a bătăturilor de la picioare, în curățirea și lăcuirea acestor unghii etc. – Din fr. pédicure. Vezi definitia »

CEREZÍNĂ s. f. produs prin rafinarea cerurilor de petrol. (< fr. cérésine) Vezi definitia »

CALÍȘĂ s.f. Formație geologică în formă de crustă albicioasă dură, compusă din carbonat de calciu și aflată în solul din sud-vestul Statelor Unite. [< fr. caliche]. Vezi definitia »