BLUÉTĂ s.f. 1. (Franțuzism) Mică operă literară fără pretenții. 2. (Muz.) Bagatelă. [Pron. blu-e-. / < fr. bluette]. Vezi definitia »

FONOTÉCĂ, fonoteci, s. f. 1. Colecție de înregistrări sonore pe discuri, pe benzi de magnetofon etc., care se folosește la sonorizarea unor producții artistice (în cinematografie, televiziune, etc.). 2. Mobilă sau încăpere special amenajată în care este depozitată o astfel de colecție. – Din fr. phonothèque. Vezi definitia »

GHÍNĂ s.f. (Rar) Ghinion. [< fr. guigne]. Vezi definitia »

VORTICÉLĂ s.f. Gen de infuzori ciliați care trăiesc în ape dulci sau sărate. [< fr. vorticelle]. Vezi definitia »

îngâmfálă s.f. (înv.) îngâmfare. Vezi definitia »