păiálă, păiéli, s.f. (reg.) strângere a paielor rămase pe arie după treierat. Vezi definitia »

hándră, hándre, s.f. (reg., înv.) 1. zdreanță. 2. iarbă ce crește prin grâu, agățându-se de el și încurcându-l. Vezi definitia »

hoárță, hoárțe, s.f. (reg.) 1. car vechi, stricat; horțog. 2. violină; rablă. Vezi definitia »

BĂIÁTĂ, băiete, s. f. (Reg.) Fată; fetiță. – Din băiat. Vezi definitia »

ÁMPULĂ s. f. 1. organ de mers la echinoderme. 2. (anat.) extremitate dilatată a unui canal. 3. veziculă aeriană pe frunzele sau pe tulpina unor plante plutitoare. 4. tub de sticlă închis la capete; fiolă. (< fr. ampoule, lat. ampulla) Vezi definitia »