ciuríu (ciuríuri), s. n. – (Arg.) Cuțit, pumnal. țig. čuri (Graur 139), cf. țig. sp. churi (Besses 66), it. cerino (Battisti, II, 868), fr. chourin, germ. Tschuri. Vezi definitia »

DÓLIU, doliuri, s. n. 1. Durere profundă pricinuită de moartea cuiva sau de o mare nenorocire colectivă; atitudine plină de tristețe a celui căruia i-a murit cineva. ◊ Zi de doliu = zi care amintește un eveniment dureros. 2. Semn exterior (îmbrăcăminte neagră, bantă neagră etc.) prin care cineva își exprimă doliul (1); perioadă cât cineva poartă asemenea semne. ◊ Loc. adj. De doliu = (despre haine, culori etc.) care se folosește pentru a exprima durerea la moartea și după moartea unei rude. ◊ Loc. adv. În doliu = în haine de culoare neagră (în semn de doliu 1). – Din lat. dolium. Cf. fr. deuil. Vezi definitia »

ACROPÓDIU s. n. partea terminală a membrelor la vertebrate. (< fr. acropode) Vezi definitia »

GADOLÍNIU s. n. element din grupa lantanidelor. (< fr. gadoliniuni) Vezi definitia »

CRIOTÓRIU s. n. loc special pentru conservarea cadavrelor înghețate. (< engl. cryotorium) Vezi definitia »