VARIEGÁȚIE s. f. (biol.) modificare locală a pigmentației datorată unei mutații cu distribuție inegală sau a unei infecții virale. (< fr. variégation) Vezi definitia »

STEREOMETRÍE s.f. Ramură a geometriei care studiază determinarea și măsurarea volumului corpurilor solide; geometrie în spațiu. [Gen. -iei. / < fr. stéréométrie]. Vezi definitia »

PUNCTUÁȚIE s.f. Totalitatea semnelor grafice cu ajutorul cărora se despart frazele între ele și părțile constitutive ale frazei; parte a gramaticii care cuprinde regulile de întrebuințare a acestor semne; fel de a întrebuința aceste semne. [Gen. -iei, var. punctuațiune s.f. / cf. fr. punctuation]. Vezi definitia »

SUPRAALIMENTÁȚIE s. f. alimentație mai bogată și mai consistentă decât cea normală; supranutriție. (după fr. suralimentation) Vezi definitia »

OPRÉSIE s. f. v. opresiune. Vezi definitia »