Definita cuvantului marin
MARÍN, -Ă, marini, -e, adj. Care ține de mare2, care trăiește sau crește în mare2, care este produs de acțiunea unei mări2; caracteristic mării2, de mare2. ♦ (și substantivat, f.) (Pictură) care înfățișează un peisaj de mare2. ♦ Privitor la navigația pe mare2; maritim. Hărți marine. – Din fr. marin.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu marin
CIN2, cinuri, s. n. (Înv. și reg.) Luntre mică (pescărească). – Din scr. čun. Vezi definitia »
marțolín (-nuri), s. n. – Țesătură de mătase pentru căptușeli. – Var. marțolină, marțelină. Fr. marceline. Sec. XIX, înv. Vezi definitia »
LEPTORÍN, -Ă adj., s. m. f. (individ) cu nasul îngust și lung. (după fr. leptorhinien) Vezi definitia »
LEVANTÍN, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Locuitor) care aparține Levantului, din Levant, specific Levantului. 2. (Depr.) Necinstit, ipocrit, intrigant. 3. (Geol.) (Care aparține de) ultimul etaj al pliocenului din România. [Cf. it. levantino, fr. levantin, cf. Levant – denumire dată în trecut litoralului răsăritean al Mării Mediterane]. Vezi definitia »
EBENÍN, -Ă adj. asemănător abanosului. (< fr. ébénin) Vezi definitia »