SLÁVĂ, slăvi, s. f. 1. (Mai ales la sg.) Glorie, faimă, renume. ♦ Laudă, preamărire, proslăvire. ◊ Expr. Slavă Domnului sau slavă ție, Doamne! = exclamație prin care cineva își exprimă satisfacția pentru reușita unui lucru. 2. Înaltul cerului, văzduh. ◊ Expr. A ridica casa în slavă = a face zgomot, tărăboi. 3. (Bis.) Măreție, grandoare a divinității. 4. (Înv.; construit cu dativul; cu valoare de prepoziție) Grație..., datorită..., mulțumită... – Din sl. slava. Vezi definitia »

ARCÓZĂ s. f. Gresie foarte bogată în feldspați. – Fr. arkose. Vezi definitia »

SACERDOTÉSĂ s. f. (ant.) preoteasă; vestală. (< it. sacerdotessa) Vezi definitia »

MITÍCĂ, mitici, s. m. Persoană superficială și neserioasă. – Din n. pr. Mitică. Vezi definitia »

FREZMAȘÍNĂ s. f. mașină la care se adaptează freza¹ (1) și care o pune în mișcare. (< germ. Fräsmaschine) Vezi definitia »