Definita cuvantului vorbire
VORBÍRE, vorbiri, s. f. 1. Acțiunea de a vorbi și rezultatul ei; folosire a limbii în procesul de comunicare între membrii unei anumite colectivități; vorbit1. ♦ Limbaj. ◊ Vorbire sintetică = vorbire generată de un sintetizator de vorbire. ♦ Fel de a vorbi, mod de a se exprima. 2. Limbă, grai. 3. (Înv.), Cuvânt; mențiune. – V. vorbi.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vorbire
TRANSISTORIZÁRE s.f. v. tranzistorizare. Vezi definitia »
BANALIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) banaliza. – V. banaliza. Vezi definitia »
EXILÁRE s.f. Acțiunea de a (se) exila. [< exila]. Vezi definitia »
PRECUVÂNTÁRE, precuvântări, s. f. (Astăzi rar) Cuvânt introductiv, prefață. ♦ (Înv.) Cuvântare, discurs. – Pre1- + cuvântare. Vezi definitia »
CANDOÁRE s.f. Curățenie morală; puritate, nevinovăție. [Gen. -orii. / cf. fr. candeur, it. candore, lat. candor]. Vezi definitia »