LECUÍRE, lecuiri, s. f. Acțiunea de a (se) lecui și rezultatul ei; vindecare, tămăduire, însănătoșire. – V. lecui. Vezi definitia »

ACCELERÁRE, accelerări, s. f. Acțiunea de a accelera; iuțire, grăbire. Vezi definitia »

CONVORBÍRE s.f. Acțiunea de a convorbi; discuție, conversație. ◊ Convorbire telefonică = discuție realizată prin intermediul telefonului. [< convorbi]. Vezi definitia »

AUTOIMPÚNERE s. f. contribuție în bani sau în muncă benevolă, stabilită de o colectivitate în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. (după rus. samooblojenie) Vezi definitia »

ALĂPTÁRE, alăptări, s. f. Acțiunea de a alăpta. Vezi definitia »