SEABORGIU s. n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 106, produs în mod artificial. [Pr.: sibórgiu – Sb.: Sg] (cf. engl. seaborgium < n. pr. Glenn T. Seaborg = chimist american, a colaborat la descoperirea a zece elemente transuranice; 1994) [MW] Vezi definitia »

VESTÍGIU s.n. Urmă, rămășiță a ceva dispărut demult. [Pron. -giu. / cf. fr. vestige, lat. vestigium]. Vezi definitia »

PSIHOMOTÓRIU adj. v. MANIE (1). Boală mintală manifestată prin euforie, stare de excitație psihomotorie, logoree, halucinații, incoerență a gândirii etc.; p.ext. idee fixă care preocupă pe cineva. [DEX '98] Vezi definitia »

PROTACTÍNIU s. n. Element chimic metalic, alb-cenușiu, strălucitor, radioactiv, izotop al uraniului. – Din fr. protactinium, germ. Protaktinium. Vezi definitia »

sureccíu, sureccíi, s.m. (înv.) negustor de vite cornute. Vezi definitia »