ÁCVILĂ, acvile, s. f. Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare din familia acvilidelor, cu cioc puternic și încovoiat, cu gheare puternice și cu aripile lungi și ascuțite. ♦ Stemă reprezentând o acvilă; pajură. – Lat. lit. aquila (it. aquila). Vezi definitia »

GASTROPLICATÚRĂ s. f. practicarea operatorie de cutări în pereții stomacului; gastrorafie. (după fr. gastro-plication) Vezi definitia »

CERTOZÍNĂ s.f. Procedeu de încrustație cu elemente de os sau fildeș pe fond de lemn negru în motive geometrice mici. [Cf. it. certosina]. Vezi definitia »

PÂRLOÁGĂ, pârloage, s. f. Teren arabil lăsat nelucrat unul sau mai mulți ani, pentru refacerea fertilității lui. ♦ (Colectiv) Ierburi crescute pe un teren arabil nelucrat; p. ext. brazda cosită de pe un asemenea loc. – Din bg. prelog, scr. parlog. Vezi definitia »

DIARTRÓZĂ s. f. articulație liberă, mobilă, între oase. (< fr. diarthrose) Vezi definitia »