chițibúș (chițibúșuri), s. n. – 1. Fleac, bagatelă. – 2. Tertip, truc. – 3. (Rar.) Strîngător de velă. Origine necunoscută. DAR și Scriban se gîndesc la o deformare de la pițiguș „lucru mărunt.” În ultimul sens, ar putea fi o deformare a germ. Kettenbrücke „pod suspendat”, asimilat cu cuvîntul rom. – Der. chițibușar, s. m. (șmecher). Vezi definitia »

herléș, herléșă, adj. (reg.) (om) cu picioarele strâmbe; haitiș, crăcănat. Vezi definitia »

scorúș scorúșe, s.n. (reg.) parte a bisericii (de obicei balcon) unde cântă corul. Vezi definitia »

CLOȘ, cloșuri, s. n. Croială largă, în formă de clopot, cu falduri ori evazată, cu firele țesăturii așezate oblic. ◊ (Adjectival) Rochie cloș. – Din fr. cloche. Vezi definitia »

ROMÂNÁȘ, românași, s. m. Diminutiv al lui român (I 1). [Var.: rumânáș s. m.] – Român + suf. -aș. Vezi definitia »