VĂCĂLÍE, văcălii, s. f. 1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei, a ciurului și a baniței. 2. Numele mai multor specii de ciuperci necomestibile, cu consistență lemnoasă, care cresc pe trunchiul arborilor: a) văcălie de brad = ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galbenă-roșcată (Fomes pinicola); b) văcălie de fag = ciupercă de forma unei etajere, de culoare brună-negricioasă (Ganoderma applanatum); c) văcălie de mesteacăn = ciupercă în formă de copită, cenușie-roșcată, acoperită cu o pieliță subțire și netedă (Placodes betulinus); d) văcălie de salcie = ciupercă cu pălăria bombată, albă, apoi brună, cu miros plăcut de anason (Trametes suaveolens). – Veacă (reg. „văcălie” < sl.) + suf. -ălie. Vezi definitia »

ALGOESTEZÍE s. f. prezența sensibilității la durere. (< fr. algoesthésie) Vezi definitia »

CINEMATOGRAFÍE s. f. tehnica înregistrării și reproducerii imaginilor în mișcare pe film; proiectarea luminoasă pe un ecran a acestor imagini; artă cinematografică; industrie producătoare de filme. (< fr. cinématographie) Vezi definitia »

FOTOFOBÍE s. f. hipersensibilitate a ochiului la lumină. (< fr. photophobie) Vezi definitia »

XENOFILÍE s. f. simpatie față de tot ceea ce este străin; xenomanie. (< fr. xénophilie) Vezi definitia »