PROFÉSIE s. f. elem. profesiune. Vezi definitia »

ARMONÍE s.f. 1. Combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi. ♦ Parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relațiile dintre ele, legile înlănțuirii lor. 2. Potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanță, acord, consens. ◊ ~ imitativă = efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; ~ vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare. 3. Înțelegere deplină între persoane, colectivități etc. (< fr. harmonie, lat. harmonia) Vezi definitia »

PROCESOMANÍE s. f. mania de a intenta (nejustificat) procese (2). (< engl. procesomania) Vezi definitia »

EXSUFLÁȚIE s. f. extragere de aer din cavitatea (extra)pleurală. (< fr. exsufflation) Vezi definitia »

țigríe s.f. (reg.) mulțime, desime. Vezi definitia »