ȘTRECUÍT s. n. Faptul de a ștrecui; ștrecuire. – V. ștrecui. Vezi definitia »

ANAUXÍT s.n. Mineral cristalizat, de culoare albă, cu luciu sidefiu. [Pron. -na-u-. / < fr. anauxite]. Vezi definitia »

MOLIBDENÍT s. n. sulfură naturală de molibden. (< fr. molybdénite) Vezi definitia »

tuflit, -ă, tufliți, -te adj. în stare de ebrietate, beat. Vezi definitia »

PIROCLASTÍT s.n. Rocă formată prin depozitarea materialului expulzat în timpul exploziilor vulcanice. [< fr. pyroclastite, cf. gr. pyr – foc, klastos – sfărâmat]. Vezi definitia »