Definita cuvantului elocuțiune
ELOCUȚIÚNE, elocuțiuni, s. f. 1. Mod de a se exprima gândirea prin cuvinte. ♦ Alegerea și așezarea cuvintelor într-un discurs. 2. Parte a retoricii care tratează despre stilul unui discurs. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. élocution, lat. elocutio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu elocuțiune
ADEMPȚIÚNE s. f. (Rar) Luare în posesiune sau acceptare a unui beneficiu. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. ademption, lat. ademptio. Vezi definitia »
PROMISIÚNE s. f. făgăduială. ◊ perspectivă promițătoare. (< fr. promission, lat. promissio) Vezi definitia »
păliciúne, păliciúni, s.f. (înv.) 1. arșiță, dogoare a soarelui. 2. ofilire, veștezire, îngălbenire a plantelor. 3. rugină a plantelor. Vezi definitia »
ENUCLEAȚIÚNE s.f. v. enucleație. Vezi definitia »
ECLOZIÚNE s.f. 1. Ieșire a puilor, a larvelor din ou. 2. (Fig.) Ieșire la iveală, înflorire; manifestare. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. éclosion, cf. éclore – a ieși din ou]. Vezi definitia »