RESTITÚȚIE, restituții, s. f. Restituire. ♦ Spec. Restituire de către un stat beligerant către alt stat beligerant a unor bunuri aparținând acestuia din urmă, pe care primul stat și le-a însușit și le-a transportat fără drept pe teritoriul său. – Din fr. restitution. Vezi definitia »

CITOANATOMÍE s. f. anatomia celulei. (< fr. cytoanatomie) Vezi definitia »

DOCUMENTOGRAFÍE s. f. tehnica descrierii documentelor. (< it. documentografia) Vezi definitia »

APROCTÍE s.f. Anomalie congenitală constând din închiderea anusului. [< fr. aproctie, cf. gr. a – fără, proktos – anus]. Vezi definitia »

FOTOTROFÍE s. f. 1. proprietate a organismelor fototrofe. 2. dezvoltare mai viguroasă a unei părți din organul unei plante datorită unei luminozități mai puternice. (< fr. phototrophie) Vezi definitia »