PERNÚȚĂ, pernuțe, s. f. 1. Perniță (I 1). 2. Perniță (I 2). 3. Parte proeminentă si moale a extremității labei la feline; p. ext. (impr.) proeminență situată în partea superioară extremă a copitei calului. [Var.: (reg.) perinúță s. f.] – Pernă + suf. -uță. Vezi definitia »

ANTRACNÓZĂ s. f. boală a plantelor provocată de unele ciuperci microscopice parazite, care se manifestă prin pete brune sau roșietice pe frunze, tulpini și fructe. (< fr. anthracnose) Vezi definitia »

năpârcitúră, năpârcitúri, s.f. (reg.) farmec, vrajă. Vezi definitia »

PROTOROMẤNĂ s. f. (Lingv.) Româna comună. – Proto- + română. Vezi definitia »

ALGÉBRĂ s. f. Parte a matematicii care studiază legile operațiilor de adunare, scădere etc., independent de valorile numerice care intervin în aceste operații, numerele fiind înlocuite cu litere. – Fr. algèbre (lat. lit. algebra). Vezi definitia »