Definita cuvantului ocurent
OCURÉNT, -Ă, ocurenți, -te, adj. 1. (Înv.) Care se întâmplă, care survine. 2. (Despre unități lingvistice) Care se întâlnește într-un text. – Din fr. occurrent.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ocurent
RAREFIÁNT, -Ă, rarefianți, -te, adj. Care rarefiază, rărește. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. raréfiant. Vezi definitia »
CONCURÉNT, -Ă, concurenți, -te, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care face concurență altuia, care luptă pentru acapararea pieței, pentru înlăturarea rivalilor. 2. Care tinde spre același rezultat. Cauze concurente. ◊ Drepte concurente = drepte care se întâlnesc în același punct. II. S. m. și f. 1. Participant la un concurs sportiv. 2. (În orânduirea capitalistă) Negustor sau producător care luptă să depășească în câștig pe rivali. – Din fr. concurrent. Vezi definitia »
DEZONORÁNT, -Ă adj. care dezonorează; necinstit, rușinos. (< fr. déshonorant) Vezi definitia »
PATÉNT s.n. Punct, ochi de tricotaj care permite o elasticitate mai mare. [< germ. Patent]. Vezi definitia »
ABERÁNT, -Ă, aberanți, -te, adj. Care se abate de la tipul normal; greșit, denaturat. Forme gramaticale aberante. – Fr. aberrant (lat. lit. aberrans, -ntis). Vezi definitia »