SUFICIÉNT, -Ă, suficienți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este în cantitate satisfăcătoare, atât cât trebuie; destul, de ajuns, satisfăcător. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ între „insuficient” și „bine”, cu care se notează uneori probele la examene. 2. (Despre oameni) Care are o părere foarte bună și nejustificată despre sine; plin de sine, înfumurat, îngâmfat, vanitos. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. sufficiens, -ntis. Cf. it. sufficiente. Vezi definitia »

INCREMÉNT s.n. (Liv.) 1. Creștere, adaos, spor. 2. Orice material introdus în corpul animal și utilizat în organism. 3. (Fiz.) Contribuția particularităților structurale, interatomice la valoarea unei mărimi fizice care caracterizează o anumită structură moleculară. [Pl. -turi, -te. / < fr. incrément, lat. incrementum]. Vezi definitia »

MORTIFIÁNT, -Ă adj. 1. care mortifică. 2. (fig.) umilitor, jignitor. (< fr. mortifiant) Vezi definitia »

cuvânt Vezi definitia »

TRANSFIXIÁNT, -Ă adj. (med.) care străbate dintr-o parte în alta. (< fr. transfixiant) Vezi definitia »