Definita cuvantului autoacuzare
AUTOACUZÁRE, autoacuzări, s. f. Faptul de a se autoacuza.[Pr.: a-u-to-a-] – V. autoacuza.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu autoacuzare
NENOROCÍRE, nenorociri, s. f. 1. Stare a celui nenorocit; nefericire, durere, suferință mare. 2. Întâmplare care are efecte dezastruoase, care face pe cineva nenorocit; necaz mare; p. ext. dezastru. ◊ Loc. adv. Din nenorocire = a) din cauza unor împrejurări regretabile; b) spre regretul cuiva, din păcate. – V. nenoroci. Vezi definitia »
care se petrece in acelasi timp cu altceva Vezi definitia »
POSTPROCESÁRE s. f. procesare ulterioară a unei înregistrări pe bandă magnetică. (< post1- + procesare) Vezi definitia »
petrecere populara, hora Vezi definitia »
a se da mare expr. a se lăuda, a se grozăvi. Vezi definitia »